Prima piatră de încercare din viața părinților este intrarea în colectivitate la creșă sau la grădiniță. Aceasta reprezintă prima despărțire majoră pentru mamă și copil, de aceea este un aspect delicat din viața familiei. Părinții sunt copleșiți de un amalgam de sentimente de la neliniște, îndoială, îngrijorare sau chiar vina de a-l lăsa cu niște străini. Îngrijorarea sporește atunci când copiii sunt mai mici, foarte atașați de părinți sau trec prin anxietatea de separare.

Intrarea în colectivitate se realizează de obicei la 2 ani (uneori și mai repede) atunci când mama se reîntoarce la muncă sau la 3-4 ani, atunci când copilul poate rămâne în grija bunicilor sau a unei bone. Oricând s-ar produce, această despărțire de spațiul familial reprezintă o etapă foarte importantă de evoluție în viața copilului, un semn că acesta a crescut.

Adaptarea copilului la o lume nouă necesită o pregătire temeinică atât pentru părinți, cât și pentru copil. Este primul pas către independență și spre integrarea în generația sa.

Cum pregătim copilul pentru intrarea în colectivitate ?

Ideal ar fi ca pregătirile să înceapă din timp pentru a obișnui copilul cu această schimbare majoră din viața sa.

Mergem împreună cu cel mic să vizităm clădirea.
Ne plimbăm deseori pe lângă locul respectiv, privim copiii cum se joacă, îi povestim copilului că va veni și el să se joace acolo peste puțin timp.
Realizăm lista de cumpărături cu el și mergem împreună să le achiziționăm.
Socializăm cu cât mai mulți copii diferiți (mergem în vizită, la locurile de joacă, în parc, organizăm întâlniri cu copii de vârste apropiate).
Îi rugăm pe copiii care sunt deja integrați în colectivitate să îi povestească cum este acolo, ce activități fac, ce fel de jucării au etc.
La rândul nostru, îi povestim în fiecare zi că va merge la creșă/grădiniță și ce va face acolo, de ce trebuie să meargă acolo, cine va veni să îl ia etc. Nu mințim copilul, nu oferim recompene sau pedepse.
Cu câteva săptămâni înainte de intrarea în colectivitate, este indicat să se respecte un program asemănător cu cel al creșei sau grădiniței pentru ca acomodarea să fie mai ușoară (trezirea la o oră apropiată cu cea la care se va trezi atunci când va începe, plimbarea până la creșă/grădiniță, însoțită de povestit despre ce se va întâmpla în curând câteva activități educative etc.)
Să încercăm să ne păstrăm calmul pentru a nu transmite copiilor temerile noastre. Se pare că ei au capacitatea de a se adapta mai rapid și mai ușor decât credem noi.
Lăsăm copilul câteva ore cu altcineva (de preferat undeva unde mai sunt și alți copii) pentru a se obișnui cu ideea cu părinții nu îl părăsesc și vin întotdeauna după el.
Dacă ni se permite, rămânem cu el la început și îl supraveghem de la distanță. Dacă suferă de anxietatea de separare, acomodarea trebuie făcută treptat.
În cazul în care în familie s-au petrecut schimbări majore de curând (deces, divorț, nașterea unui alt copil, etc.) este bine să apelăm la sfaturile unui psiholog înainte de această mare schimbare.
Nu amenințăm copilul cu lăsatul la creșă/grădiniță dacă sunt neascultători, copiii nu trebuie să perceapă această situație ca o pedeapsă sau cu faptul că vrem să scăpăm de ei.
Jucăm jocuri care să-l vindece pe copil de anxietatea de separare : cucu-bau, de-a v-ați ascunselea, jocuri care implică contactul fizic, jocuri simbolice cu o famile de ursuleți etc.
Citim cărți care au ca temă grădinița.

Cum trebuie să ne comportăm atunci când cel mic începe să meargă în colectivitate?

Cunoașteți persoanele care îl îngrijesc și asigurați-vă că micuțul se simte confortabil în prezența lor.
Discutați în prealabil cu educatoarea, îngrijitoarea și asistenta despre principalele voastre temeri și despre eventualele probleme pe care le are copilul (legate de sănătate, dietă, comportament, manifestări emoționale, limbaj etc)
Dacă copilul manifestă anxietate de separare, nu îl rdiculizați, certați sau nu îi minimalizați sentimentele, ci verbalizați-i emoțiile : „Înțeleg că îți este greu să te desparți de mama/tata”, „Ești trist, necăjit, supărat”, „Te simți abandonat” etc., dar „Voi veni după tine la ora…”. Puteți să îi oferiți repere mai clare : „Vin să te iau după masa de prânz sau atunci când te trezești”etc.
Nu prelungiți momentul despărțirii, dar nici nu plecați atunci când copilul nu este atent sau este prins într-o activitate. Luați-vă la revedere scurt și vesel, asigurați-l că vă întoarceți la sfârșitul programului.
Așteptați-vă la schimbări în comportamentul copilului, acesta poate deveni violent, poate avea coșmaruri, poate să refuze apropierea de mama sau de tată, să mănânce etc. Pentru a evita aceste situații dezagreabile este bine ca în primele săptămâni după intrarea copilului în colectivitate să vă rezervați mult timp pe care să-l petreceți împreună, să vă conectați prin jocuri, povești, plimbări etc. Chiar și după ce acesta se acomodează, timpul special petrecut cu cel mic trebuie să nu lipsească din programul zilnic.
Chiar dacă micuțul nu plânge deloc la creșă și este bine dispus acolo, să nu vă surprindă faptul că acesta plânge foarte mult sau chiar să facă crize de plâns atunci când ajunge acasă. Nu încercați să-l opriți, prin plâns el se conectează cu cei de care se simte apropiat. Copiii își păstrează de obicei plânsul pentru acele persoane cu care se simt în siguranță.Ei au nevoie să se descarce de stresul acumulat, să fie ascultați și în niciun caz nu trebuie ignorați sau lăsați să plângă singuri.

Voi cum vă pregătiți copiii pentru acestă experiență nouă?

de Eliza Biro