Ce este și ce nu este educația liberă

816 0

Când vine vorba despre educația libera a copiilor noștri și despre stilurile de educație abordate, deseori se nasc controverse. „Dacă nu îl pedepsești nu te ascultă!/Nu îți știe de frică!”, „Trebuie să te impui, altfel ți se va urca în cap”, „I-am făcut toate voile și tot degeaba”, „Eu îi dau libertate totală copilului meu”, „Copilul meu poate să facă ce dorește” sunt doar câteva dintre replicile care reflectă diferitele moduri de abordare a educației copiilor. Cu siguranță, toți părinții preocupați de educația copiilor lor au cele mai bune intenții față de aceștia. Numai că, adesea, pot apărea anumite erori în educația pe care părinții o oferă celor mici, erori pe care aceștia și le pot asuma și schimba sau pe care nu le vor recunoaște niciodată.

Unii părinți sunt tributari metodelor de educație cu care au crescut și pe care le respectă cu sființenie, alții, din contră, conștienți fiind de problemele modului în care au fost crescuți, schimbă radical paradigma moștenită.

În ultimul timp, observ din ce în ce mai des o confuzie în ceea ce privește educația liberă sau educația cu blândețe și educația permisivă sau neglijentă. Mi se pare important să trasăm diferențele dintre cele două tipuri de educație, pentru a nu îi priva pe cei mici de avantajele unei educații bazate pe empatie, blândețe și repect față de copil și de nevoile reale ale acestuia.

Ce este educația liberă, democratică sau educația cu blândețe?

  1. Educația liberă sau democratică este acel tip de educație pozitivă, realizată cu blândețe, cu empatie și cu respect față de copil.
  2. Părinții democratici nu îngrădesc libertatea copilului lor, îl privesc ca pe un membru cu drepturi egale al familiei, îi oferă respect și iubire.
  3. În acest tip de educație, părinții trasează copiilor limite, dar într-un mod în care să nu le știrbească personalitatea și să nu le reducă stima de sine.
  4. Comunicarea eficientă și deschisă stă la baza relației acestor părinți cu copiii lor.
  5. Nevoile emoționale ale celor mici sunt o preocupare constantă pentru acești părinți. Scopul lor este să crească și să educe un copil fericit. Copiii crescuți în această manieră vor deveni indivizi echilibrați, armonioși, încrezători în forțele proprii.
  6. Părinții respectă individualitatea copilului, ritmul lui de dezvoltare și preferințele sale.
  7. Părinții acceptă și emoțiile grele ale copiilor, nu le este teamă de manifestările sentimentelor negative. Le validează copiilor aceste stări : Ești supărat și le acceptă plânsul : Este în regulă să plângi.
  8. În educația democratică nu se folosesc pedepsele sau recompensele sub nicio formă (Dacă nu mănânci, nu primești ciocolată. Dacă nu vii acum, te las aici.)
  9. Educația liberă îi permite copilului să își manifeste independența și să se confrunte și cu frustrarea sau eșecul, care sunt parte din creșterea lui.
  10. Părintele nu face în locul copilului ceea ce acesta este capabil să facă singur.
  11. Părintele îl lasă pe copil să se dezvolte în mod natural, fără să îl forțeze să ardă etape (ex. antrenamentul la oliță atunci când copilul nu este pregătit).
  12. Îi oferă copilului un mediu sigur în care poate să exploreze lumea și îi facilitează situații și experiențe din care să învețe despre universul înconjurător.
  13. Îi oferă copilului iubire necondițiomată (copilul știe că este iubit, indiferent de comportamentul său) și sprijin întotdeauna când copilul are nevoie.
  14. Părinții îi implică pe copii în activitățile lor, îi duc cu ei în călătoriile lor, petrec cât mai mult timp cu aceștia.
  15. Educația liberă dezvoltă cooperarea la copii, nu obediența. De aceea eu prefer să găsesc tehnici pentru a-mi face copiii să coopereze, nu să îi fac să mă asculte.
  16. Părinții oferă copiilor pregătire, instruire și informații atunci când au nevoie.

Eu întotdeauna le-am spus copiilor mei că pot face ce doresc atâta vreme cât nu fac rău altor persoane sau nu își pun viața sau sănătatea în pericol. Până la urmă, libertatea noastră se termină acolo unde o îngrădim pe a altora.

Ce nu este educația liberă sau democratică?

  1. Nu este o disciplină permisivă, în care copilul face tot ce vrea, iar părintele nu impune nicio limită.
  2. Nu este un stil parental, în care părinții sunt foarte pasivi în interacțiunea cu copiii lor.
  3. Părinții nu ignoră nevoile acestora și nu sunt absenți din educația lor.
  4. Părinții nu oferă copiilor diferite atenții în locul atenției.
  5. Nu îi uită pe copii în fața ecranelor, pentru că cei mici își doresc asta.
  6. Nu dă naștere copiilor răsfățați. Un copil iubit, căruia i se împlinesc promt nevoile, care primește atenția și timpul părinților nu este un copil răsfățat. Un copil răsfățat este un copil căruia i se împlinesc dorințe în loc de nevoi, deoarece acesta va ajunge să ceară din ce în ce mai mult lucruri care de fapt suplinesc dragostea și timpul părinților.
  7. Nu este o luptă între părinți și copii pe tema cine este șeful, este o situație de genul win-win, adică toată lumea câștigă.

De ce sunt bune limitele?

Este bine să le impunem reguli copiilor noștri? Să-i creștem liberi fără reguli și constrângeri ? Ce limite să impunem și unde este cazul să ne oprim ?

Copiii au nevoie de limite pentru a avea repere. Absența limitelor îi face să devină confuzi, capricioși și nefericiți. Părinții trebuie să identifice corect nevoia autentică a copilului și nu trebuie să facă nimic special, doar să fie acolo lângă copil într-un mod iubitor. Copiii crescuți fără limite clare pot deveni instabili emoțional, sunt emotivi, le lipsește stima de sine.

Este important să găsim un echilibru între libertatea acordată copilului și regulile pe care vrem să le impunem. Limitele este bine să existe, fără să fie în exces și fără să îngrădească libertatea de exprimare și nevoia de a explora lumea.

Așa că data viitoare, dacă vedeți o mamă care nu intervine atunci când copilul său aruncă cu nisip în ochii altui copil sau când lovește alt copil, să nu credeți că oferă o educație liberă, ci este mai degrabă o lipsă de educație.

Voi ce înțelegeți prin educația liberă ?

Vă las aici câteva articole despre trasarea limitelor. Să vă fie de folos !

http://www.funparenting.ro/despre-limite-si-cum-sa-le-punem-cu-blandete/

https://mamicaactiva.com/2015/08/16/copii-liberi-sau-copii-fara-limite/

http://www.staupenet.ro/nu-vorbi-cu-strainii-pe-internet-varianta-actualizata-a-generatiei-noastre.html

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total 10 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.