Care-i faza cu laudele?

6562 1

„Bravo”, ai păpat tot! „Bravo”, ai făcut singur la oliță!, „Bravo, te-ai dat pe tobogan!” Auzim aceste cuvinte la fiecare gest al copilului, pe un ton extatic și deseori însoțit și de aplauze.

Acestea sunt însă lucruri firești în dezvoltarea copilului, iar acesta ar putea deveni dependent de aceste laude, astfel scăzându-i motivația de a mai face ceva dacă acestea dispar. În absența laudelor, este posibil ca acest comportament să nu se mai repete. Laudele, deși par mai blânde, ele nu reprezintă decât o altă față a recompenselor, condiționând astfel comportamentul copiilor.

Pentru copii este important mesajul că sunt acceptați și iubiți necondiționat, indiferent de comportamentul lor „bun” sau „inacceptabil”. De asemenea, este normal să fim mândri de realizările copilului nostru. Ne putem manifesta încântarea atunci când el face ceva deosebit, fără însă să îl lăsăm să înțeleagă că iubirea noastră depinde de aceste succese. Astfel, copilul va avea șansa să se simtă valoros indiferent de faptul de a avea sau nu succes. Va fi capabil să accepte și eșecul fără a se considera un ratat, să perceapă eșecul ca pe o experiență firească în învățare.

Psihologii au ajuns la concluzia că laudele sunt periculoase pentru efectul lor manipulator, pentru că emit judecăți, determinându-ne să evaluăm în permanență acțiunile copiilor noștri.

Dar care este alternativa la laude?

Desigur că trebuie să fim alături de copiii noștri, să-i observăm, să arătăm interes față de activitățile lor, să-i încurajăm. În primul rând, trebuie să ne abținem de la toxicul „bravo” sau de la permanentele evaluări: „Ce desen frumos!”, „Ce frumos mergi în picioare!”,„Ce minunat că ai mâncat tot mărul!” etc.

În schimb, putem descrie ce am observat, încurajându-l pe copil să exprime ce simte în legătură cu experiența respectivă (în loc să-i spunem noi cum să se simtă). Astfel, acesta a recepționat mesajul că noi am observat ce a făcut și îi permite să se bucure de reușitele sale.

De exemplu, pentru un copil mai mic, care reușește să urce singur niște scări, după ce a încercat de multe ori fără succes acest lucru, putem să descriem astfel reușita sa: „Văd că ai reușit să urci singur scările. Am observat că te-ai străduit mult până ai reușit. Ai făcut progrese față de săptămâna trecută. Cum te simți acum?”

Dacă copilul este mai mare, putem să folosim întrebările. „Ce crezi despre acest desen?” „Îți place?” „Cum te-ai simțit cănd ai realizat acest obiect?” Întrebările îl ajută pe copil să interiorizeze faptele sale, să reflecteze la ceeea ce a făcut. Important este ca el să-și canalizeze atenția către activitatea sa, nu către reacția adultului.

Dacă copilul găsește o soluție ingenioasă la o problemă, îi putem spune: „Observ că ai găsit o rezolvare inedită a a cestei probleme. Cum ai găsit această soluție?Cum te-ai gândit la asta?”

În cazul în care ajută la strânsul mesei: „Ai strâns masa! Asta îmi ușurează munca și voi termina mai repede treaba!”

Procedând în acest fel, copiii nu vor aștepta întotdeauna să fie lăudați pentru fiecare lucru pe care îl fac și nu vor avea întotdeauna în viață nevoie de aprobarea celorlalți, nu se vor raporta la alții, ci la propriile lor motivații. Dar ceea ce este cel mai important, vor căpăta încredere în ei înșiși și se vor simți iubiți și acceptați necondiționat de părinții lor.

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Un comentariu on "Care-i faza cu laudele?"

  1. Pingback: De ce am ales bona în locul creșei - SuntPitic - Blog de Parenting

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *