Când un tablou oprește timpul în loc

0

Acum două săptămâni, am șters praful de pe cufărul cu amintiri și am scos de acolo povestea primilor ani împreună cu fiul meu, în cadrul campaniei Alături de tine, a celor de la Philips Avent. Mi-a plăcut să retrăiesc emoția acelor amintiri, în special că sunt momentele mele unice doar cu fiul meu. El tânjește uneori după aceste momente, mai ales de când surioara lui a intrat în viața noastră.

Simbioza începuturilor

Pornind de la acest articol, ilustratoarea Ema Stanca Macovei a desenat un tablou care surprinde chiar esența primelor 1000 de zile din viața mea de mamă.

Acest tablou redă perfect conexiunea mea cu fiul meu, simbioza noastră din primul an, când rar cobora din brațele mele, cum îl purtam mereu cu mine în manduca. Sistemul de purtare a devenit pentru noi un etalon al acestei perioade, deoarece ne-a ajutat în nenumăratele noastre călătorii, ne-a fost ajutor la treburile casnice, la cumpărături. Cu el în manduca, am vizitat jumătate de Franța, am mers cu trenul, vaporașul, avionul, am urcat pe munte și am mers în drumeții. În manduca îl adormeam eu sau tatăl lui, atunci când nu reușeam în alt mod. Astfel, a fost nedezlipit de noi, iar ritmul vieții noastre a fost și ritmul lui.

Îmi place cum Ema s-a gândit să mă ilustreze, îmi dă impresia de dinamism, așa cum a fost viața noastră împreună cu Pișcoțel încă de când s-a născut.

Și timpul se oprește în loc

Îmi place cu atât mai mult acest tabou pentru că oprește parcă timpul în loc. Când privesc imaginea simt parcă parfumul pielii de bebeluș și îmbrățisările noastre de parcă eram o singură ființă. Cu atât mai mult cu cât timpul parcă zboară, iar Pișcoțel devine din ce în ce mai independent. Parcă nu îmi vine să cred că bebelușul din imagine este același care mi-a zis deunăzi că preferă să se joace cu prietena lui decât să vină cu mine acasă de la grădiniță.

Labirintul sau calea spre lumină

Ilustratoarea a redat minunat caruselul de emoții prin creionarea labirintului din care simțeam la un moment dat că nu voi reuși să ies. În primele luni, când totul era nou și copleșitor, când emoții diverse mă încercau, când epuizarea își spunea cuvântul, când am simțit că viața mi se se schimbă ireversibil, parcă mă afundam în abis. Apoi, pe măsură ce timpul a trecut, calea noastă s-a netezit, am găsit lumina. În tablou apare tot acest drum anevoios de la Start la Finish, colorat sugestiv. Dacă la început erau doar două culori, care simbolizează pe de o parte exuberanța, pe de altă parte anxietatea, spre final, drumul este plin de flori colorate, căci relația noastră a înflorit, s-a transformat în atașament, în bucurie și am trăit împreună multe experiențe împlinitoare.

Doar ochii vorbesc

Ema ne-a desenat chipurile în mod sugestiv și a omis să ne deseneze și gura. Este minunat cum această aparentă lipsă de expresie reprezintă de fapt esența aventurii de părinte. Căci au fost zile de tristețe și zile de fericire pură. Zile în care am zâmbit cu sufletul, zile în care tristețea mă copleșea. De câte ori privesc tabloul, îmi pot imagina fie zâmbetul, fie tristețea.

Acest tablou rămâne amintirea noastră vie, valorează mai mult decât fotografiile dintr-un album, pentru că este iubire pură, este legătura noastră netulburată de nimeni și de nimic. Captează toate emoțiile începutului nostru.Tabloul rămâne drept mărturie a acelor zile când eram aproape o singură persoană, în calea timpul necruțător.

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.