Alăptarea, un dar de la Dumnezeu

0

Mămici și viitoare mămici…
Să vă împărtășesc puțin din experiența mea și a puiul meu încă de la naștere și până în prezent.
Încă din sarcină mi-am dorit foarte tare să am parte de o naștere naturală, blândă, să îmi pot ține pruncul piele pe pielea mea, să îmi pot alăpta îngerașul încă din primul moment și bineînțeles să avem parte de multă sănătate. Mai mult de jumătate din dorințe au fost realizabile, defapt doar una singură nu mi-am indeplinit-o. Din păcate nu am avut parte de o naștere naturală din cauza unei probleme de sănătate și îmi pun toate speranțele că cea dea doua sarcină se va sfârși cu o naștere așa cum mi-o imaginez… dar am avut parte de o echipă minunată alături de mine, care ne-a facut să ne simțim extraordinar, atât pe mine, cât și pe puiul meu. Încă din prima clipă, de când l-a scos de la mine din burtică, l-a pus pe mine, murdărel, începând operațiunea de curățare și ștergere… nu știam dacă să plâng sau să râd. Nu pot explica ceea ce am simțit în acele momente.
Odată ajunsă în salon, parcă nici bine nu vedeam de oboseală, a venit o asistentă cu puiul meu, pe care mi l-a „montat” direct la sân. În acel moment îmi sărise orice urmă de oboseală și osteneală. A tras… puiul meu a tras ca și cum ar fi supt de câteva luni bune. Îmi doream să îl țin non-stop la sân atâta de fericită eram.
Bineînțeles că au urmat după aceea multe provocări.
Acasă… Acasă au început așa zisele piedici sau greutăți. La fiecare disconfort provocat de canale înfundate, febra laptelui, sâni dureroși, de ragade (care de altfel nu sunt așa de tragice pentru că trec și ele relativ repede și cu o atașare corectă de la început nici nu se produc) mă gândeam la tot ceea ce înseamna alăptarea… de la sănătatea copilului și a mamei, la confortul și legătura atâta de puternică și am trecut cu brio.
În acel moment, în care toate au venit parcă în același timp, au început discuțiile „dacă nu ai suficient?”, „nu vezi ca plânge?”, „Poate nu e suficient de gras laptele”, „copiii cresc și cu lapte praf” dar nu am cedat. Îmi doream din suflet să îl alăptez, iar ambiția mea a fost peste toate acestea.
Capcane pentru mine au fost și puseele de crește (mai ales cel de la o lună și cel de la 3 luni) și greva suptului de la 4 luni, unde lumea mă agasa și îmi repeta că nu mai am lapte, ba mai îmi și spuneau că sunt nebună și îmi las copilul flămând dar parcă mă ambiționam și mai tare…
Mereu am avut încredere în instinctele mele. Niciodată nu mi-am făcut griji că nu mai am lapte sau că nu mai este atâta de hrănitor.

Mi se reproșa că nu l-am învățat bine, că este prea mămos, că „îl port” și îl alăptez și marea dilemă „cum adică nu știe să mănânce din biberon?”. Copilul meu chiar nu știe ce înseamnă suzetă sau biberon. L-am luat cu mine mereu peste tot, masa era servită în public, fără rețineti. Nu am lipsit nicio clipă de la vreo strigare înfometată de a lui și nu am avut nevoie de niciun fel de sticlă.
Foarte adevărat este și faptul că am avut persoane dragi ce m-au susținut și au fost lângă mine, în special mama mea și soțul meu.
Da! Ceea ce m-a ajutat mult a fost sprijinul moral pe care l-am avut din partea soțului. A fost lângă mine ori de câte ori mi-a fost greu și mereu a avut încredere în mine și în instinctele mele.
Am alăptat exclusiv până pe la 10 luni, copilul meu refuzând orice fel de aliment. Și la ora actuală (1 an), pentru puiul meu, prietena lui cea mai bună este „țiț”, ne mândrim tare cu acest lucru și nici nu vrem să renunțăm la ea prea curând.
Nu este ușor, începutul este plin de capcane dar este sănătos, natural, minunat și unic.
Mămici, aveți încredere în voie și în copiii voștri! Alăptarea se simte, se trăiește și vă transpune într-un tot.
Cu siguranță fiecare mamă dispune de acest miracol și are cel mai bun lapte pentru puiul său.

… de Ruxandra Avram, o mămică mândră și împlită a unui năzdrăvan pe nume Rareș.

 

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "Alăptarea, un dar de la Dumnezeu"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *